Prima saptamana de vacanta

Cu multe emotii si cu rucsacii bine cantariti, ne-am imbarcat intr-o cursa Qatar Airways in ultimele ore ale lui 2012. Nu inainte de a ne lasa in masina care ne-a dus la aeroport, canadienele fularele si manusile de care stiam sigur ca nu vom avea nevoie. Destinatia - Bangkok! Dar doar ca punct de intrare in Asia de sud est, nu ca loc in care sa epuizam zilele de concediu obtinute cu greu! Am aterizat la Doha cu cateva zeci de minute inainte de miezul noptii - un aeroport nu foarte mare, dar spre marea noastra surpriza, in aeroport era foarte multa lume. Si eu care credeam ca sntem singurii care aleg sa-si sacrifice Revelionul (pentru o economie de cateva sute de euro si cu promisiunea unei vacante de neuitat, e drept!).
Prima oprire, primele emotii :D. Luci isi ia inima in dinti, si desi nu era chiar decorul pe care il planuia, fix la 12 noaptea o cere pe Anca de nevasta cu un inel bine ascuns prin buzunarele hanoracului.

Evident nu am gasit sampanie, ne aflam intr-un aeroport din Orientul Mijlociu, asa ca am sarbatorit cu Coca Cola in cutii inscriptionate in araba :). Cu siguranta a tost un moment pe care ei doi nu-l vor uita niciodata si pe care si eu si Vero ni-l vom aminti mereu cu mare drag. I-am felicitat in graba, am trambitat pe facebook pt ca evident un asemenea moment nu putea sa mai astepte pana aterizam noi la BKK, dupa care am fugit repede la urmatorul avion! Cel care ne-a dus acolo unde asteptam de atata timp! Viza de Thailanda o luasem de la Ambasada din Bucuresti asa ca nu am petrecut foarte mult timp cu formalitatile de intrare, dupa care am plecat catre hotel! Prima impresie despre Thailanda a fost una pozitiva - drumuri foarte bune, trafic extrem de lejer, putini oameni pe strada si mult, foarte mult verde! Taxiul ne-a lasat la cinci padi de hotel si imediat ce am coborat am facut cunostinta cu temperatura si umiditatea Asiei in perioada asta. Cred ca adaptarea noastra a fost foarte rapida, ca parca nimeni nu s-a plans ca e prea cald sau ca e prea umed -  poate pentru ca abia asteptam sa descoperim orasul, oamenii si mai ales bucataria thailandeza. Am ales un hotel in partea veche a orasului, acolo unde se cazeaza in general turistii cu buget redus - insa nu a fost deloc rau, camerele erau curate, confortul similar hotelurilor de la mare de la noi, insa nu ne trebuia mai mult pentru pretul pe care l-am platit.
In jumatate de ora ne instalasem si ne echipasem corespunzator pentru vremea de afara si am demarat explorarile :). Era ora pranzului, sau poate putin peste si desi mancasem foarte bine in avion (nu degeaba Qatar Air a obtinut premiile de cea mai buna companie de transport de pasageri in ultimii ani!) eram aproape rupti de foame. Ne-am oprit la primul loc care ni se parea decent, ma rog - nu era - unde am mancat traditional thai, ne-am sclifosit cat am putut din cauza ca scaunele erau murdare, baia arata rau, mancarea nu avea cel mai grozav aspect dar pana la urma am mancat-o...si ca sa nu fim tentati sa ne culcam am luat Bangkokul la pas! Ei, nu chiar la pas, un taxi ne-a dus in China Town! Nici acum nu sunt sigura ca ar fi trebuit sa mergem mai intai acolo, pentru ca aglomeratia, mirosurile si mancarea de pe strada ne-au cam zguduit! Pe mine cel putin :). Aveam senzatia ca peste tot miroase a gunoi, a canal nedesfundat, a ceva foarte foarte urat care ma ducea cu gandul la mizerie. Am descoperit a doua zi ca de fapt era doar mirosul unui fruct :) - durian - poate ca o sa imi amintesc sa povestesc mai pe larg despre el intr-o postare viitoare. China town nu e cine stie ce, dar culorile, spatiile inguste, oamenii relaxati de pe strazi si de pe trotuare, tuk-tukurile colorate si aromele care ne inconjurau de peste tot, o sa le tin minte muuulta vreme.

A doua zi am petrecut-o tot pe strazi in Bangkok, dar am gasit cateva stradute mai frumoase si un loc in care am mancat foarte bine si pe bani foarte putini. Era atat de mic si atat de frumos decorat incat aveam impresia ca mancam in casa cuiva! Chiar cred ca dupa aia Asia a inceput sa imi placa din ce in ce mai mult. Seara am luat trenul spre Chiang Mai! In gara nu mai erau locuri decat pe jos si ne-am asezat fara nicio fita direct pe ciment. La cateva minute instatia de amplificare a garii s-a auzit o melodie care ne parea cunoscuta - niste acorduri comuniste pe care nu le pricepeam. Ca la comanda toata lumea s-a ridicat in pozitie de drepti, mai putin turistii europeni care au fost imediat taxati cu priviri pline de repros din partea localnicilor. Asa ca, vrand, nevrand ne-am ridicat si noi.

Am aflat dupa aceea ca in Thailanda, in fiecare zi la 6 a.m si 6 p.m se canta imnul, si pe cat de neobisnuit pare, aceasta traditie se respecta cu sfintenie. In scurt timp am luat trenul de noapte spre Chiang Mai, aveam bilete la vagonul de dormit si asteptam cu nerabdare sa dormim. In tren. Biletele noastre erau intr-unul din vagoanele vechi - pe timpul zilei aratau ca vagoanele necompartimentate de la noi, dar parca ceva mai inguste. Canapele pe langa geamuri si un culoar destul de ingust pe care se aflau suporti pentru bagaje. Spatiul parea foarte mic si ne imaginam cu groaza ca nu o sa dormim deloc, ba chiar am incercat sa schimbam biletele insa fara rezultat. Erau multi europeni in vagon si niciunul nu parea stresat de conditiile de calatorie, asa ca ne-am relaxat si noi, mai ales dupa ce insotitorul de vagon, cu o viteza incredibila, a desfacut paturile pentru fiecare calator, a imbracat pernele si a aranjat perdelutele fiecarui loc! Dintr-o data nu mai parea atat de tragic, patul era mare si destul de comod si in scurt timp am adormit. Nu inainte de a ne imbraca cu tot ce am nimerit, pentru ca era destul de frig. Dupa vreo 12 ore de calatorie am ajuns in nordul Thailandei - Chiang mai este un oras dragut, destul de aglomerat dar nu cu nebunia din Bangkok - aici cred ca am invatat sa traversam printre motociclete si tuk-tukuri (sau taxiuri locale, nu stiu acum cum sa le spun. sunt un fel de camioane mici, cu doua bancute, in care incap maximum 8 persoane, cu acoperis dar deschise pe lateral astfel incat te bate vantul din toate directiile, colorate in rosu marea majoritate). In Thailanda, ca de altfel si in celelalte tari prin care am trecut, pietonii nu au prioritate, niciun vehicul nu se opreste sa te lase sa treci strada si e de fiecare data o aventura sa ajungi pe trotuarul celalalt. Motociclistii si scuteristii te ocolesc, conditia este sa traversezi cu viteza constanta si sub nicio forma sa nu te opresti, daca te-ai angajat in traversare. Nu e deloc usor, avand in vedere ca vin din toate directiile si cu viteze diferite - desi stii ca te vor ocoli, parca nu intotdeauna iti vine sa te arunci in traversare.Chiang Mai e al doilea oras ca marime, din Thailanda si e recunoscut pentru templele budiste pe care le intalnesti peste tot. Nu puteam sa nu ne ducem sa le vedem, evident nu aveam cum sa ajungem la toate si nici nu ne-am propus - dar in cele care ne-au iesit in cale, am intrat. Nu mai stiu cum se numea fiecare, stiu doar ca e atata liniste in fiecare dintre ele si sunt atat de speciale pentru una ca mine care nu stie nimic despre budism. Aici sunt un pic diferite fata de templele aurite pe care le-am vazut in Bangkok - au mai multe dantelarii si mai mult rosu la exterior.

Si in interior spatiul pare mai mare, calugarii au bancute cu pernute, pe care nu ai voie sa te asezi statuile lui Budda sunt mai mari si nu e atata lume, probabil pentru ca aici sunt asa de multe temple. E plin de verdeata, de palmieri, banani si cocotieri, in centru sunt terase si cafenele dragute, internetul e gratis si oamenii iti zambesc tot timpul. Ai senzatia ca ai nimerit intr-un loc in care nimeni nu se grabeste, strazile sunt pline de bucatarii ambulante de la care miroase grozav, in fata magazinelor cineva te pofteste inauntru cu cele mai neobisnuite strategii, doar-doar vei intra si vei cumpara ceva de acolo. Incet incet invatam sa spunem nu, dar e teribil de greu sa refuzi niste propuneri atat de prietenoase. Pare ca stiu exact ce iti trebuie in fiecare moment, te abordeaza imediat si daca nu ai zis nu din prima, e clar ca vei petrece cateva minute ascultand ce iti propun sau refuzand o oferta care "te urmareste" - pentru ei nici un efort nu pare prea mare cand incearca sa iti vanda cate ceva. Seara, night-marketul este principala atractie - nu doar aici, ci peste tot pe unde am fost in Asia - piata se umple de tot felul de lucruri: haine, condimente, posete, portofele, statuete, asternuturi de pat si perne, brelocuri, palarii, cercei, semne de carte... un amestec fascinant de texturi, mirosuri si culori care se intinde in mare parte din zona centrala a orasului. Cu greu poti sa rezisti fara a cumpara cate ceva. Sunt multe cafenele si restaurante, cu muzica live in care artisti locali sau amatori se produc cu patos, chiar daca nu exista nici macar un client. Mai sunt si foarte multe baruri cu karaoke - probabil o distractie foarte populara, daca e sa numaram cate astfel de locuri sunt in oras! A doua zi am vizitat imprejurimile - un microbuz ne-a dus in muntii din apropiere unde ne-am urcat pe elefanti, intr-un decor spectaculos. Imi imaginam o carare dreapta pe care ne vor duce elefantii, insa ei au ales sa ne urce pe un traseu abrupt care si pe jos mi s-ar fi parut dificil, insa de pe spatele elefantului a fost de-a dreptul infricosator. Canapeaua de metal instalata pe colosul care ne-a revenit, era destul de instabila si la fiecare miscare ne loveam de barele ei, genunchii erau incordati la maximum si dupa 30 de minute de plimbare aveam bataturi in palme de la cat de tare ne tinusem de ele.

Am coborat de pe elefant pe plutele de rafting si circa 30 de minute ne-am dus cu  instalatia de bambus la vale, la fiecare vartej de apa avand impresia ca o sa zburam de pe pluta. Raul nu era chiar periculos, doar din loc in loc mai erau pietre de care ne putea lovi sau vartejuri de apa care ne invadau pentru cateva secunde. In josul raului, doua jeepuri ne asteptau in mijlocul raului sa ne duca la masa si in cateva minute atat oamenii cat si plutele erau incarcate si transportate inapoi la locul din care plecasem in aventura acvatica. Dupa masa, am pornit pe un traseu de trekking, lejer, pana la cascada  Mae Wang.
Am incercat sa facem baie, numai ca apa era rece si erau multe pietre, asa ca am renuntat si am pornit inapoi catre microbuz, pe un alt traseu, pe care am intalnit si cateva orezarii inca neplantate, peisaje spectaculoase si un stand de mici mestesugari rasarit parca in plina padure. Restul timpului petrecut in Chiang Mai ni l-am petrecut plimbandu-ne prin oras, sunt sigura ca nu l-am descoperit pe tot si daca am mai fi stat doua saptamani acolo cu siguranta faceam in fiecare zi altceva, dar timpul planificat pentru oprirea in Chiang Mai a fost destul de scurt. Si mai scurt a fost timpul pe care ni l-am planificat in Chiang Rai - ceva mai putin de 24 de ore! aici am vazut doar un templu din apropiere - White Temple - dantelat, spectaculos si stralucitor in luminile apusului. De altfel Chiang Rai era doar orasul in care trebuia sa dorim inainte de a explora un teritoriu putin cunoscut noua - Laos - asa ca este unul dintre putinele locuri din Asia in care nu ne-am dorit sa stam mai mult. Au fost cinci zile pline de frumos in Thailanda si abia asteptam noi experiente in Laos, pe care le voi povesti intr-un articol viitor.